joi, 24 februarie 2011

Folia de aluminiu, între adevăr şi manipulare


Nu mai am nici timp şi nici chef să comentez acest ultim mesaj primit pe E-mail. Am deja convingerea că anumiţi indivizi nu au altceva de făcut decât să de-a palme la rahat, născocind tot felul de inepţii şi aberaţii, după care le lansează pe Internet, ştiind că este mediul cel mai propice pentru propagarea la infinit şi fără oprelişti. Că se trezeşte câte un dobitoc din te miri ce vis năstruşnic cu o "cercetare" bine documentată şi procurată din cine ştie ce surse demne de încredere, mai treacă meargă, căci, în fond, soarele este sus pe cer atât pentru cel cu creierii la locul lor, cât şi pentru lunaticii cu chef de solfegii sub lună plină. Ceea ce îmi este imposibil de înţeles este uşurinţa cu care fiecare dintre "destinatari" acceptă statutul de fraier, de tolomac, de naiv sau orice altă variantă de sinonim aţi vrea să folosim, fără să-i spunem oblu şi p-aia dreaptă: de prost!
Nu mai departe, astăzi am primit un mesaj, referitor la...aluminiu şi toxicitatea sa, mai ales în regim alimentar. Nici nu mai are rost să menţionez că autorul este binecunoscutul "anonim", iar modalitatea de răspândire a textului este la fel de cunoscută: Copy / Paste pentru cei ce au Windows-ul în engleză, sau "Copiază şi Lipeşte" mai pe româneşte.
Deşi am spus că mă voi fi foarte rezervat în comentarii, voi anexa câteva informaţii, preluate din "Enciclopedia  Wikipedia":

- Aluminiul este un element chimic, notat cu simbolul Al. Numărul atomic al aluminiului are valoarea 13, iar masa atomică este 26.97. Este un element chimic comun, ocupând poziţia a treia, după oxigen şi siliciu, ca răspândire terestră, existând în procent de 7.4%. Compuşii aluminiului constituie 8.13% din scoarţa terestră, fiind întâlniţi în substanţele minerale, precum şi în lumea vegetală şi animală.
- Termenul "alumen," care este tradus în "alaun," apare în lucrarea lui Pliniu cel Bătrân, Naturalis Historia, capitolul 15 al cărţii 35, furnizând detalii despre acest metal. Deşi diferite substanţe erau deosebite prin numele de alumen, toate erau caracterizate de un anumit grad de astringenţă, fiind utilizate în medicină sau ca vopsele.
-  În anul 1760, un anumit oxid metalic care prezenta stabilitate şi nu putea fi redus a fost extras din alaun şi numit alumină de către chimistul francez L.G.Morveau. În 1807 Sir Humphry Davy a concluzionat că reducerea compuşilor chimici stabili ar trebui să se facă electrolitic cu ajutorul unei noi celule voltaice, reuşind obţinerea sodiului, potasiului, bariului, stronţiului şi al calciului în formă metalică.

 Cât am răsfoit pe Internet pentru informaţii, am aflat până la urmă şi cine este autorul de drept al articolului pe care l-am anexat în continuare, motiv pentru care vă mai reţin un minuţel. Semnatarul este unul pe nume Iulian "Preşedinte al Asociaţiei de Asistenţă pentru Consumatori" (ce nenorocire de titulatură, fraţilooor!), mai este şi...Senator. Dă Ilfov, adicătelea! Tipul ăsta a scos pe guriţă numai "dude", ori de câte ori a ţinut morţiş să fie remarcat. Unii excelează cu inteligenţa, iar alţii, asta este, o dă-n străchini cu fiece respiraţie. Are câteva firme personale, a avut oarece intervenţii pe la teveuri pe marginea Legii 50 (aia cu băncile), n-a făcut nimic, dar pozează bine, că-i frumuşel, drăguţu' de el. După ce-l priviţi, daţi de-o scuipătură antideochi, da?

Revenind totuşi la marea şmecherie cu aluminiul, articolul despre care am făcut vorbire şi care are titlul "Aluminiul, criminalul tăcut din viaţa noastră!" a văzut lumina blogosferei pe 16 septembrie 2008. Iată cum, de aproape trei ani, cei ce-l pun în circulaţie încă mai cred că au descoperit roata şi apa caldă! Şi pentru că tot a dorit 'mnealui să fie buricul cel mai buric al lumii, a fost gratulat cu câteva comentarii de pomină. În cele ce urmează vă pun la dispoziţie, fără nicio intervenţie în texte, două materiale. Primul aparţine doctului de Ilfov, iar pe al doilea l-am preluat de pe un site cu...reţete culinare. 

Aluminiul, criminalul tacut din viata noastra !

Prezent in alimente, aer si apa, aluminiul este un element chimic neurotoxic, responsabil de aparitia dementei Alzheimer.

Prima masura:
Aruncaţi vasele din aluminiu !

La nivel european, s-a dat alarma cu privire la prezenta in exces a aluminiului in alimentatie. Acest element e peste tot, in aer, apa, sol, si, in anumite cantitati, nu este daunator organismului. Dar, in ultima vreme, produsele pe care le consumam, de la alimente, la medicamente, apa si chiar obiectele inconjuratoare, ne pun in contact cu o supradoza din acest metal toxic. Efectele sunt dintre cele mai devastatoare: boli ale sistemului nervos, printre care si Alzheimer. Mai jos sunt sursele de aluminiu din mediul inconjurator si produsele pe care ar trebui sa le indepartam din viata noastra.
Avertisment ignorat
Aluminiul este un nemetal omniprezent pe Terra, e folosit si in industria alimentara, ca aditiv, in medicamente (antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat), in produsele de larg consum, exista in aer si in apa. Este inevitabil. Dar, in ultima vreme specialistii au constatat o concentratie crescuta de aluminiu in organismul oamenilor, mai ales al copiilor, intoxicarea putand ajunge saptamanal la 2-3 miligrame de aluminiu pe kilogram, in conditiile in care cantitatea tolerabila este de cel mult un miligram. In timp, expunerea la aluminiu duce inevitabil la dementa. Alerta la aluminiu s-a dat inca din secolul trecut, dar oamenii au ignorat avertismentele. Pana in 1940, cand o renumita doctorita a descris cazul catelusului ei care fusese pe moarte si nici un veterinar nu reusise sa-i afle diagnosticul. Ea obisnuia sa-i pregateasca mancarea in cele mai bune tigai de aluminiu, insa cainele a inceput sa vomite dupa mese si dupa o luna era atat de slabit ca nu se mai putea tine pe picioare. Stapana a schimbat tigaia cu una emailata, constatand imediat imbunatatirea sanatatii cainelui, pana cand acesta s-a refacut total. Desi pare greu de crezut, aluminiul e responsabil de multe dereglari si in organismul oamenilor, cea mai cumplita fiind dementa, afectiune de care sufera milioane de persoane in lume.
Beti apa de izvor !
Apa noastra cea de toate zilele e plina de aluminiu. Cea mai mare parte a uzinelor de tratare a apei de suprafata utilizeaza sulfat de aluminiu ( la noi in Romania se intrebuinteaza curent , eu stiu ca mai toata productia de sulfat este destinata acestui cunsum) pentru a elimina microorganismele nocive si alte particule pe care le contin si care pot fi usor distruse prin sedimentare si filtrare. Pentru ca sulfatul de aluminiu este eliminat in mare parte printr-un stadiu mai avansat al procedeului, concentratia de aluminiu a apei tratate este mai ridicata decat in cea netratata. Aportul zilnic de aluminiu din apa potabila poate varia mult in functie de regiune si de rauri care sunt mai bogate sau mai sarace in aluminiu. Se crede in general ca aluminiul de origine naturala, provenit din apa netratata, se afla intr-o forma care nu este usor asimilata de organism si nu provoaca efecte negative asupra sanatatii. Dar apa tratata contine aluminiu usor asimilabil, de aceea - atentie! - apa poate fi o sursa mai importanta de aluminiu decat hrana. Cantitatea de aluminiu din apa imbuteliata si cea de la robinet variaza si ea, dupa cum producatorii  utilizeaza apa de la robinet cu sau fara tratamente suplimentare. Cel mai bine e sa citim cu atentie eticheta sticlei de apa minerala sau plata si sa o alegem pe cea care contine cel mai putin aluminiu. Riscul de aparitie a bolii Alzheimer e de 7-8 ori mai mare la persoanele care consuma ape bogate in aluminiu monomeric.
Continut in medicamente
Aportul de aluminiu care provine din aerul nepoluat se ridica la cel putin patru micrograme pe zi. Dar unde mai exista aer nepoluat? In zonele industriale, unde nivelul aluminiului din aer este mult mai ridicat, cantitatea poate creste la mai mult de 100 micrograme pe zi. La serviciu, muncitorii pot respira 3,5 pana la 7 miligrame de aluminiu pe zi. In afara de aer si apa, oamenii absorb aluminiu, si inca in doza maxima, si din medicamente. E vorba de cele care nu sunt prescrise de medici si care se vand la cerere in farmacii, ca antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat si unele vitamine pentru copii. Organizatia Mondiala a Sanatatii a estimat ca aportul celor care consuma regulat acest tip de medicamente pe baza de aluminiu poate creste pana la cinci grame pe zi. Toti acesti factori care contin metalul toxic au efecte diferite asupra organismului in functie de varsta si grad de sanatate. Dar cele mai puternice surse de expunere la aluminiu raman ambalajele: cutii, caserole, foliile care au la baza acest metal. Un studiu recent publicat de o revista medicala din Australia a aratat ca doza de aluminiu care se gaseste in cutiile metalice de bauturi si sucuri o depaseste cu 5% pe cea din ambalajele din sticla.
Aluminiul n-are ce cauta in bucatarie  !!!!!!!!!!
Anul trecut, medicii români au determinat cantitatea de metale toxice din firele de par recoltate de la 1.000 de persoane. Rezultatele cercetarii i-au uimit: peste 30% dintre pacienti au aluminiu in corp. Efectele imediate sunt urmatoarele: omul are dureri de cap, se baloneaza, i se usuca pielea si isi pierde pofta de mancare. Pacientii care sufera de afectiuni renale si primesc tratamente de dializa regulat, se expun la niveluri crescute de aluminiu in lichidele pentru dializa. Studiile au aratat ca aluminiul ajunge in organism si din cereale, prajituri, biscuiti, paste, legume (ciuperci, spanac, ridichi, laptuci), dar si din ceaiuri sau bauturi care contin aditivi alimentari cu aluminiu, cum ar fi cacao. Cantitatea de aluminiu creste peste cota admisa si atunci cand pestele si carnea sunt gatite in oale din aluminiu sau sunt impachetate in folie de aluminiu (staniol, supus la temperaturi mari in cuptor). Toti suntem expusi mai mult sau mai puttin riscului de a absorbi aluminiu, daca nu in bucataria proprie, atunci cand bem o cafea in oras, preparata cu apa contaminata sau in ibrice de aluminiu. Un pericol pentru sanatate il reprezinta si radiatoarele confectionate din aluminiu care sunt responsabile pentru simptome ca: ameteala, tulburari de vedere si chiar inceputul unor paralizii.
Efecte nefaste
Persoanele supraexpuse la aluminiu pot sa prezinte encefalopatie, o forma de dementa caracterizata de convulsii, tremuraturi, psihoza si diferite schimbari la nivelul vorbirii si al comportamentului. Encefalopatia, ca efect al expunerii la aluminiu in exces, se intalneste mai ales la bolnavii care fac dializa. Absorbtia mare de aluminiu poate provoca anemie, osteomalacie (oasele moi sau sfaramicioase, din cauza tulburarilor profunde in metabolismul fosforului si al calciului din masa osoasa), infarcte. Aluminiul este asociat si altor boli serioase care afecteaza sistemul nervos, precum maladiile Lou Gehrig si Parkinson. Dar cele mai de temut sunt dementa presenila, tulburarile mentale, imbatranirea precoce si Alzheimer. Desi industria farmaceutica a mediatizat exagerat progresul inregistrat in prevenirea si tratarea acestei boli, in realitate progresul este nesemnificativ. Primele simptome care se recunosc la aceasta boala, si care indica inceputul unei deteriorari mintale progresive, sunt pierderile de memorie, dezorientarea si depresia. Celulele creierului pacientilor suferinzi de aceasta boala pot contine de > 10 pana la 30 de ori mai mult aluminiu decat media.
Ce obiecte trebuie aruncate ?
Toxicitatea acestui metal a fost descrisa in "Sciences et Vie", unde s-a aratat ca efecte secundare ale aluminiului apar chiar si cand este consumat in cantitati mici. Un alt caz de intoxicatie cu aluminiu este tratat intr-o revista medicala americana ca o tumoare a esofagului care s-a retras cand bolnavul a incetat sa mai foloseasca vase de aluminiu. Ce putem face noi pentru a sta cat mai departe de aluminiu? In primul rand trebuie sa scapam de toate ustensilele, tacamurile si recipientele de aluminiu din bucatarie, sa consumam apa imbuteliata cu continut scazut din acest metal sa renuntam definitiv la ambalarea alimentelor in staniol si folii de aluminiusa evitam aspirina pe cat posibil, sa nu mai cumparam conserve, bere si racoritoare la cutie, sa refuzam mancarea la caserole tapate cu aluminiu. Pare imposibil, dar veti vedea ca aceleasi alimente exista si in ambalaje de sticla sau carton. Cat despre celelalte obiecte care ne inconjoara, eliminati-le pe cele inutile. De termopane si usi de aluminiu n-aveti cum scapa.
Aluminiul din deodorante
Ambalajele produselor cosmetice (sprayuri, cutii de crema, vopsea) au aluminiu din belsug. Aluminiul continut in deodorante (20% clorura de aluminiu) patrunde mai usor prin piele decat pe cale digestiva. In plus, inhalarea de aluminiu fin divizat si de pulbere de oxid de aluminiu a fost identificata drept cauza a fibromului pulmonar si a lezarii plamanilor. Antiperspirantele contin si ele saruri de aluminiu si zirconiu, care inhiba activitatea glandelor sudoripare, prin blocarea si inchiderea porilor. Un studiu efectuat la Universitatea Reading (Marea Britanie) acuza antiperspirantele si deodorantele ca pot favoriza aparitia tumorilor mamare, cauzate de absorbtia prin piele a unei cantitati de aluminiu. Asimilarea pe termen indelungat a unor concentratii importante de aluminiu prin deodorante si antiperspirante poate conduce la serioase probleme de sanatate. Persoanele cu asa zisa  " aluminofobie" pot folosi antiperspirantele sau deodorantele fara aluminiu, disponibile in farmacii.
Un element vechi de 180 de ani
Aluminiul a fost descoperit de catre Friedrich Wöhler in anul 1827. Este cel mai raspandit nemetal din natura. Nu se afla in stare libera, deoarece este reactiv, dar se gaseste in minereurile de bauxita, nefelina, silicatii sau oxizii sai: corindon (incolor), safir, rubin, smarald, smirghel. Este foarte folosit in industrie datorita rezistentei sale la oxidare, proprietatilor mecanice bune si densitatii sale mici. Aluminiul este folosit in industria aerospatiala, in constructii, acolo unde este necesar un material usor si rezistent. Are bune proprietati electrice.
E-ul criminal
In Uniunea Europeana, aluminiul este intalnit sub denumirea de E 173, responsabil de aparitia unor boli ca Alzheimer si Parkinson, osteoporoza, boli cardiovasculare. Fiind neurotoxic, Comisia Europeana dezbate posibilitatea de a fi retras din alimentatie, mai ales a copiilor. E 173 este un colorant intalnit mai ales in produse bazate pe cereale, ca painea, prajiturile si biscuitii.

Mituri despre Folia de Aluminiu

Folia de aluminiu a fost utilizata initial pentru a proteja tigarile si ciocolata de umiditatea din mediu. Prima data a fost produsa in Elvetia in 1910, avand ca scop impachetarea ciocolatei. Abia dupa cateva decenii folia de aluminiu a cucerit si domiciliile, fiind utilizata in mai multe scopuri comerciale. Cu timpul, folia de aluminiu a facut subiectul unor controverse cu privire la nocivitatea ei, efectuandu-se variate cercetari pentru a stabili daca utilizarea ei in gospodarii este sau nu inofensiva.
O parte din problemele puse in discutie de cercetatori sunt prezentate in cele ce urmeaza:
 

Argument 1:

Folia de aluminiu trebuie evitata pentru ca poate provoca boala Alzeimer.

Contraargument:

Acest mit a pornit acum cativa ani, cand o serie de studii au aratat ca pacientii afectati de Alzeimer prezinta nivele ridicate de aluminiu in creier. Una din explicatiile vehiculate atunci a fost ca tocmai nivelul crescut de aluminiu cauza, de fapt, boala. Cercetari ulterioare au demonstrat ca nu exista nici o conexiune intre expunerea la aluminiu si boala Alzeimer si ca nivelurile ridicate de aluminiu din creierele celor afectati se datoreaza tocmai bolii. Cu alte cuvinte, nu cantitatea ridicata de aluminiu din creier determina Alzeimer, ci boala Alzeimer determina cantitatea ridicata de alumiu din creier.

Argument 2:

Atunci cand utilizam folie de aluminiu, aceasta trebuie folosita cu suprafata mai stralucitoare spre interior, iar cea mai mata spre exterior, pentru a reflecta si a mentine mai bine caldura in jurul a ceea ce gatiti.

Contraargument:

Singurul motiv pentru care folia de aluminiu are fete cu grad de stralucire diferit este modul in care este procesata. Desi arata diferite, cele doua fete ale foliei nu prezinta proprietati semnificativ diferite in ceea ce priveste reflectia sau transmiterea caldurii.

Argument 3:

Cantitatea de aluminiu ce se infiltreaza in mancare atunci cand este utilizata folia in pregatirea ei, este toxica.

Contraargument:

Studiile efectuate in ultimii 10 ani au demonstrat fara echivoc ca folia de aluminiu este inofensiva. Toti cei care au dubii in ceea ce o priveste, ar trebui sa ia in considerare ca, fie ca vor sau nu, intra mereu in contact cu instrumente de gatit de aluminiu – oale, caserole, diverse recipiente etc. Expunerea la vasele din aluminiu este frecventa, prin urmare, daca chiar s-ar infiltra in mancare, foarte multi oameni ar avea manifestari care sa indice intoxicarea cu aluminiu (ceea ce nu se intampla).

2 comentarii:

  1. Daca as putea sa traiesc consecutiv 2 vieti intr-una as respecta ce spun cercetatorii iar in alta as trai dupa bunul meu plac, la sfarsitul vietii as face o balanta si as comunica rezultatul.Senatorul Iulian este un prost avocat daca a crezut el ca va castiga lupta cu banciile dar ce nu face omul pentru a pescui cava clienti si notorietate...In schimb recunosc ca inca dinainte de 89 am aruncat oalele de aluminiu(se zgariasera).

    RăspundețiȘtergere
  2. Şi eu am aruncat un vas de aluminiu, o Kupcă, d-aia de presiune. N-am mai găsit garnitură la ea ea. Prost am fost că n-am dat-o la fiare vechi. Cu bani de pe ea cumpăram o ciocolată. În folie de staniol. Adică şi aluminiu şi plumb.

    RăspundețiȘtergere